"Exploziv"- Pericolele politicii de tip ”show-biz” de la Washington și până la București

Este suficient să aruncăm un ochi pe ultimele evoluții politice din statele lumii democratice pentru a ne da seama de o realitate: gradul de consolidare a democrației este tot mai departe de tonul optimist al afirmațiilor lui Fukuyama din perioada sfârșitului Războiului Rece. Lăsând puțin deoparte situația din România, vedem cum există peste tot în lumea occidentală derapaje sau vulnerabilități care ne arată că normele democratice sunt tot mai măcinate de virusul populismului. Iar din populism derivă de la caz la caz și extremismele.

Dacă e să facem o scurtă sinteză a motivelor recente de îngrijorare privind reculul normelor democratice, putem aminti: campania pentru Brexit susținută și de voci ale mainstreamului Conservator de tipul primarului Londrei, Boris Johnson, ascensiunea AFD (Alternativa pentru Germania condusă de noua media icon Frauke Petry) în Germania pe fondul scăderii încrederii în partidele mari tradiționale CDU și SPD în contextul politicilor în privința migrației, riscul câștigării alegerilor prezidențiale de anul viitor din Franța de către candidata Extremei Drepte din Frontul Național, Marine Le Pen, blocajul politic din Spania după ascensiunea Podemos la ultimele alegeri și, nu în ultimul rând, posibilitatea reală ca Donald Trump să obțină candidatura Republicană pentru Casa Albă.

Între toate aceste semne ale decăderii spiritului democratic, trebuie să accentuăm și motivele de optimism: Matteo Renzi s-a consolidat la putere în Italia ca forță pragmatică și rațională după excesele erei Berlusconi, în SUA ultimele alegeri interne din cadrul Partidului Democrat indică un avans decisiv al candidatei Hillary Clinton în fața unui oponent mai degrabă populist, Bernie Sanders, în Franța putem să ne așteptăm la o alianță de conjunctură între Republicani și Socialiști (cum a existat în turul 2 al alegerilor regionale) pentru a bloca o victorie a candidatei Frontului Național, în UK premierul Cameron și-a asumat ferm sprijinul pentru rămânerea în Uniunea Europeană. Sunt măsuri care pe termen scurt pot asigura menținerea unui climat democratic în țările Occidentului, dar care pe termen mediu și lung pot constitui doar un paleativ dacă tendința ”videocrației” sistemului politic din aceste state continuă.

Stiripesurse.ro

Camera Deputaților, scena unui nou scandal după demisia lui Demeter András. Schimb dur de replici între AUR, UDMR, USR și SOS România

Stiripesurse.ro

Dexonline, în centrul unei controverse după grafica „cretin/creștin”: reacții dure și plângere penală anunțată

România nu a intrat încă în trendul ascensiunii populismelor și extremismelor politice, dar asta nu înseamnă că este ferită de riscuri. Ne-a trecut glonțul pe la ureche în 2000, dar asta nu înseamnă că momentul nu este repetabil. Din fericire, politicienii au dat recent dovadă de rațiune când au promovat o legislație nouă privind sistemul electoral, privind finanțarea campaniilor electorale și privind deschiderea pieței politice prin facilitarea creării de noi partide politice. Este nevoie însă și de concursul media și al cetățenilor pentru ca politica ”show-biz” să nu acapereze și țara noastră, deschizând drumul populismului cu efecte crunte asupra democrației din România. Avem o șansă pentru a merge în direcția corectă chiar în acest an, cu prilejul celor două scrutinuri care vor avea loc în România. Politicienii, dar și media și cetățenii, trebuie să deschidă chiar din acest an calea pentru un nou mod de a se face politică, un mod calculat și rațional, și nu bombastic și populist. România nu are nevoie de o experiență populistă care să anuleze toate efectele pozitive ale guvernării din ultimii ani. România nici măcar nu își permite un asemenea recul, având în vedere duritatea procesului de consolidare democratică din ultimii 25 de ani. S-au făcut prea multe sacrificii pentru a face acum o asemenea eroare și a ne expune pericolelor unui vot extremist și politicii de tip show-biz.

În loc de concluzie, aș spune că Giovanni Sartori avea dreptate când avertiza asupra pericolelor ”videocrației”, ale unui sistem în care deciziile politice sunt dictate în funcție de audiențele diferitelor talk-showuri de la televiziuni și în care însăși democrația este măcinată sistematic prin distrugerea spiritului critic al ”video-dependenților”. Să luăm aminte și să nu cădem în această capcană!