Lecția blackout-ului din Spania: România are, din anii ’70, o soluție-cheie pentru viitorul energetic

Centrala Lotru-Ciunget, un exemplu de echilibrare a rețelei naționale cu o tehnologie inovatoare: pompajul reversibil

Spania a fost lovită de un blackout cauzat de suprasolicitarea rețelei naționale din cauza unui val masiv de energie generată de panouri fotovoltaice. CEO-ul Afaceri în Control, Dan Preda, atrage atenția asupra unei lecții fundamentale: tranziția energetică nu poate însemna doar producție regenerabilă, ci și control și echilibrare a sistemului.

„Prea multă energie, prea repede, fără un mecanism de echilibrare eficient” – așa rezumă Dan Preda criza spaniolă, într-o postare pe LinkedIn. În esență, „au sărit siguranțele” – la propriu – într-un sistem care nu a putut gestiona surplusul generat de panourile fotovoltaice.

În paralel, România deține de peste 50 de ani o soluție aproape vizionară, implementată în anii ’70, care astăzi pare mai actuală ca oricând: centrala hidroelectrică Lotru-Ciunget. Proiectată pe baza unei idei schițate încă din 1934 de profesorul Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii românești, centrala utilizează tehnologia de pompaj reversibil – un sistem de stocare a energiei regenerabile care folosește natura în loc de baterii.

Cum funcționează? În perioadele cu surplus de energie, centrala pompează apă din Lacul Vidra într-un lac de acumulare situat mai sus. Când consumul crește și rețeaua are nevoie de energie suplimentară, apa este eliberată și pusă în mișcare prin turbine, generând energie electrică instantaneu.

„O soluție simplă în esență, dar genială în execuție”, scrie Preda. „Stochează energia nu în baterii, ci în NATURĂ!”. Și, mai important, oferă stabilitate rețelei naționale – acel element-cheie care a lipsit în Spania.

Stiripesurse.ro

Donald Trump, la un pas de a ataca Iranul: „Mai aveam o oră”

Stiripesurse.ro

VIDEO Semnal din PNL pentru Nicușor Dan în actuala criză: „Să înțeleagă care sunt jocurile politice”

Tehnologia din spatele centralei Lotru-Ciunget a fost un efort internațional impresionant: asistență tehnică franceză, turbine turnate în Spania și prelucrate în Franța, cabluri din Italia, climatizare din Austria, totul montat cu eforturi remarcabile în România comunistă.

„Poate că unele lucruri din trecut merită redescoperite”, conchide Preda. Iar într-o lume tot mai fragilă energetic, această redescoperire s-ar putea transforma într-un avantaj strategic pentru România. Mai ales dacă tranziția energetică este gândită nu doar în termeni de producție, ci și de sustenabilitate și echilibru.

Postarea integrală a lui Dan Preda:

Am înțeles că Blackout-ul din Spania a fost provocat de un spike masiv de energie electrică produsă de panourile fotovoltaice, care a suprasolicitat rețeaua națională.

Pe scurt, „au sărit siguranțele” – la propriu – la nivel de sistem.

Prea multă energie, prea repede, fără un mecanism de echilibrare eficient. A fost un reminder dur că o rețea modernă are nevoie de mai mult decât surse regenerabile: are nevoie de CONTROL!

Și aici apare o paralelă interesantă cu România:

Centrala Lotru-Ciunget, o construcție începută în anii ’60 și finalizată în 1972, folosește o tehnologie care pare "desprinsă din viitor" – pompajul reversibil.

Ideea amenajării îi aparține domnului Prof. Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii românești, fiind schițată încă din 1934 !!!

Asistența tehnică a fost franțuzească, turbinele se turnaseră în Spania, se prelucraseră în Franța și s-au montat în România cu asistență tehnică străină. Cablajele pentru evacuarea puterii erau aduse din Italia. Climatizarea din Austria. România făcuse niște eforturi excepționale pentru punerea în peisajul energetic a acestei amenajări, o amenajare unică din perspectiva tehnicității ei în lumea hidroenergiei planetare!

Ce face mai exact? Când e prea multă energie în sistem, folosește acest surplus pentru a pompa apa din Lacul Vidra într-un lac de acumulare situat la altitudine.

Când rețeaua are nevoie urgentă de curent, apa este lăsată să coboare, punând în mișcare turbinele și livrând energie electrică instantaneu în rețea.

O soluție simplă în esență, dar genială în execuție: stochează energia nu în baterii, ci în NATURĂ!

Ce învățăm din asta?

Că tranziția energetică înseamnă mai mult decât panouri și turbine eoliene.

Înseamnă infrastructură care absoarbe șocuri, care echilibrează Sistemul și care transformă surplusul în rezervă.

Iar România, chiar din anii ’70, are o astfel de soluție la cheie!

Poate că unele lucruri din trecut merită redescoperite.

Mai ales când viitorul energetic devine tot mai fragil...