Marele noroc al PSD

Marele noroc al PSD este că nu a trebuit să se bată la intensitate maximă cu cel mai important adversar pe care ar fi trebuit să îl aibă în mod normal: opoziția.

În lipsa unei opoziții puternice, liderii social-democrați se luptă cu strada și cu Iohannis. Iar dacă despre protestatari au putut sugera că au fost plătiți ca să strige împotriva lor, dacă pe Iohannis îl pot acuza că a renunțat la rolul de mediator, opoziția nu putea fi acuzată că scoate în evidență punctele slabe din proiectele puterii și vine cu soluții alternative. Că doar asta e treaba lor, nu?

Dacă ar fi existat o opoziție activă, cu lideri vocali și puternici, PSD putea suferi astăzi o cădere și mai abruptă. Dar unde e opoziția?

La liberali, situația e simplă. Raluca Turcan nu poate fi considerată un lider de partid, ci doar comunicatorul nr. 1 al PNL din acest moment sau persoana care, până la alegeri, ține cald locul de președinte. După eșecul din alegeri, liberalii par a se concentra în primul rând pe pregătirea alegerilor interne.

Dacă situația momentan confuză din interiorul partidului poate fi o circumstanță atenuantă pentru PNL, la USR situația este cu atât mai mult de neînțeles.

Chiar și după după atâta timp, după rezultate bune în alegerile locale și parlamentare, lui Nicușor Dan nu pare încă să-i fi reușit complet transformarea din activist în lider politic. Dacă unui activist îi poate fi iertat faptul că știe doar ceea ce îl interesează, unui lider de partid, nu. Desigur, mă refer aici în primul rând la conferința de presă în care președintele USR pare să fi suferit un scurtcircuit. Că nu are talent oratoric nu mai e demult o surpriză, dar nici măcar într-o variantă mai tehnică nu a reușit să explice motivele pentru care cere retragerea proiectului de lege privind modificările aduse Codului Penal. Întrebat într-un final dacă cere retragerea unui proiect despre care se dovedește că nu știe prea multe, Nicușor Dan arată că face acest lucru în virtutea argumentelor prezentate de colegii săi de partid. E drept, mulți dintre membrii USR (a nu se include Goțiu, dar neapărat Nasui) au avut o activitate lăudabilă în această perioadă, dar ca lider de partid nu te poți ascunde în spatele acestora, ci ar trebui să te poziționezi în fruntea lor. Cu atât mai rău este că Nicușor Dan gafează într-o conferință de presă, deci o activitate pregătită, nu pe stradă, surprins de întrebările capcană ale vreunui reporter agil.

Stiripesurse.ro

Camera Deputaților, scena unui nou scandal după demisia lui Demeter András. Schimb dur de replici între AUR, UDMR, USR și SOS România

Stiripesurse.ro

Dexonline, în centrul unei controverse după grafica „cretin/creștin”: reacții dure și plângere penală anunțată

În momentul de față, lui Nicușor Dan îi sunt iertate păcatele pentru că a reușit să coaguleze în jurul lui o masă critică de oameni de calitate. Dar mai devreme sau mai târziu aceștia vor trebui să funcționeze și ei ca o organizație coagulată de partid, cu un lider puternic care să vorbească în numele ei. A nu se înțelege că e nevoie neapărat de o altă persoană în locul lui Nicușor Dan, dar e nevoie cel puțin de un altfel de Nicușor Dan.

Aș vorbi și despre PMP aici, partid de opoziție care nu suferă de aceeași problemă a liderului providențial precum PNL și USR. Dar liderul PMP nici nu mai încearcă să mimeze opoziția în principalul scandal din această perioadă, și despre acest lucru a scris colega mea, în analiza Băsescu se face frate cu diavolul ca să treacă puntea DNA.

Dacă strada a dovedit că poate funcționa foarte bine și fără lideri, nu același lucru se întâmplă în cazul partidelor politice. Și cum atât PNL cât și USR suferă momentan la acest capitol, amândouă încearcă să se lipească de imaginea lui Iohannis. Pentru moment, acest lucru poate fi la îndemână și de ajutor, dar pe termen lung, cele două partide vor trebui să reînvețe să existe și pe cont propriu. Astăzi, PSD este în corzi și nu datorită opoziției. Dar va veni vremea când strada va pleca acasă iar președintele se va întoarce la rolul de mediator. Și atunci, opoziția va trebui să redevină principalul inamic al puterii. Trebuie doar să mai aibă și cu cine.