România ascunsă - INTERVIU

George Drăgan (n. 1976) a publicat proză scurtă în două volume colective și în revista online Respiro. A semnat scenariile a trei volume de benzi desenate, realizate în colaborare cu ilustratorul Alexandru Tălâmba (Elabuga, 2011; Mila 23, 2012; Cei de dincolo. În trecătoare, 2014) și pe cel al filmului de mediu metraj Maica Domnului de la parter, produs în 2009 (regizor: Andrei Cohn). Din 2001 este copywriter pentru mai multe agenții de publicitate.

Alexandru Petria: – George Drăgan, vorbeşte-mi despre tine…

George Drăgan: – Cred ca experienţa care m-a marcat cel mai statornic este cea a copilăriei petrecute la ţară, la bunicii mei, unde am stat până la vârsta de 10 ani.

- Cum de ţi-a venit să publici „Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României”? Mă refer la resortul scrierii.

- Am scris cartea într-o perioadă în care eram ceea ce se numeşte un om „fără ocupaţie”. Nu mai aveam un loc de muncă stabil– dar aveam timp. O bună parte a acestui timp o petreceam în casă, într-un apartament din Bucureşti, mai ales în bucătărie. Încercam să scriu o carte care îmi depăşea puterile. Şi, din frustrare şi plictiseală, am început să scriu altceva, poveşti despre locuri fictive şi poveşti fictive despre locuri reale. Exerciţiul ăsta m-a prins, pur şi simplu îmi plăcea să scriu poveştile astea, şi aşa s-a născut cartea „Ţara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României”: poveştile unei ţări urzite s-au arătat în bucătăria unui apartament. Locuri şi poveştile lor, spaţii şi vremuri s-au strâns împreună, pe rând, până au format o cărticică şi o patrie. Am explorat-o cu plăcere, ca într-o vacanţă, vacanţa din bucătărie. Sper ca aceeaşi plăcere să o aibă şi cititorii: să călătorească prin ea ca într-o vacanţă, ca într-un exerciţiu smerit de evadare cotidiană din bucătării, sufragerii, birouri, metrouri, tramvaie…

Stiripesurse.ro

Camera Deputaților, scena unui nou scandal după demisia lui Demeter András. Schimb dur de replici între AUR, UDMR, USR și SOS România

Stiripesurse.ro

Dexonline, în centrul unei controverse după grafica „cretin/creștin”: reacții dure și plângere penală anunțată

- Ţin să-ţi mărturisesc că am citit cu reală plăcere „Țara ascunsă. Un ghid turistic alternativ al României”, o provocare pentru descoperirea sau redescoperirea spaţiului unde trăim. Ai umblat prin multe locuri, ai experienţa publicităţii. Ce ne individualizează faţă de celelalte state?

- Nu ştiu dacă am umblat prin multe locuri, depinde la ce/cine mă raportez când fac această apreciere. Desigur, în plan personal, România este individualizată faţă de alte ţări de legătura personală cu ţara mea. Dar dacă ar fi să judec asta cât de cât obiectiv, profesional, publicitar, eu cred că ne individualizează o anumită atitudine a oamenilor– faţă de viaţă, faţă de lume. Mă refer mai ales la oamenii care încă sunt puţin influenţaţi de starea de spirit globală, deşi cred că şi în ceilalţi, cei urbanizaţi, globalizaţi e încă sensibilă atitudinea aceea tradiţional românească. De altfel, această opinie nu e neapărat (şi exclusiv) rezultatul unor raţionamente proprii: cunosc câţiva străini fascinaţi de oamenii de la ţară, de oamenii aşa zis „simpli” de pe la noi. Cred că atitudinea de care vorbesc vine dintr-o complexă plasare „la mijloc”, între ceva şi altceva, o aşezare pe un fel de graniţă (geografică, culturală, mentalitară, istorică, identitară, ş.a.m.d.).  Mă gândesc că atracţiile vizibile, sensibile sunt determinate tocmai de această stare de spirit, de duh mai bine zis – bunăoară satul romanesc, arhitectura tradiţională, portul popular, bisericile. Geografia este impregnată de duh, acesta o individualizează. Ea în sine, dez-sufleţită ca să zic aşa, poate fi interesantă, dar parcă nu e suficient. Munţii Carpaţi sunt diferiţi de Alpi, să zicem, sau de Anzi, nu doar strict geografic/geologic, ci şi sufleteşte. Anzii fără Cuzco sau Machu Picchu, fără Potosi, adică fără duhul locului şi poveştile lui (şi oamenii aferenţi, desigur)– ar fi mai puţin atractivi, individualizaţi. La fel, şi Carpaţii fără satele lor, fără mănăstirile lor, fără poveştile lor, fără toate expresiile duhului oamenilor de aici.

- Cartea este un real succes pentru editura Adenium. Ce mai ai în pregătire?

- O carte ilustrată, un fel de bestiar fabulos contemporan– textele sunt deja scrise, iar ilustraţiile sunt în lucru. Şi încă o carte de proză, un fel de dezvoltare a uneia dintre poveştile din “Ţara ascunsă”.

- Mulţumesc.

Interviu realizat de Alexandru Petria