Cât de departe suntem dispuși să mergem cu lupta împotriva terorismului?

S-a spus adesea despre războiul împotriva terorismului că reprezintă o luptă între civilizație și instinctul animalic. Adică, niște oameni care luptă împotriva unor sălbatici. Statele civilizate se implică în această luptă pentru a-și proteja cetățenii și propria cultură.

Însă, luptând pentru libertate și democrație, soldații sunt adesea puși în situații limită, care pot avea un efect invers decât cel așteptat.

Lupta împotriva instinctului animalic este periculoasă și alunecoasă. Credința că se află acolo pentru apărarea idealurilor corecte poate transforma radical o persoană, ajungând chiar în ipostaza de a recurge la practici folosite tocmai de inamicii acesteia.

„Învinge-i cu armele lor” este un îndemn înșelător, care poate face mai mult rău decât bine. Acest articol nu este însă despre moralitate și nici nu încearcă să propună vreo soluție miraculoasă pentru lupta împotriva terorismului. În schimb, voi prezenta în continuare o față mai puțin văzută a acestei lupte, vorbind despre copiii căzuți adesea în mijlocul conflictului dintre civilizație și sălbăticie.

Un raport întocmit de Human Rights Watch (HRW) și citat de Agerpres, vorbește despre mii de copii torturați și deținuți în cadrul operațiunilor desfășurate împotriva grupărilor teroriste. Fie că vorbim despre ISIS, Al-Qaeda sau Boko Haram, lupta împotriva terorismului dezumanizează mai des decât am fi tentați să credem.

Raportul citat vorbește despre creșterea numărului de copii deținuți în șase țări afectate de conflicte și anume Afganistan, Irak, Siria, Nigeria, Republica Democrată Congo, Israel și teritoriile palestiniene.

Stiripesurse.ro

Camera Deputaților, scena unui nou scandal după demisia lui Demeter András. Schimb dur de replici între AUR, UDMR, USR și SOS România

Stiripesurse.ro

Dexonline, în centrul unei controverse după grafica „cretin/creștin”: reacții dure și plângere penală anunțată

În Siria de exemplu, în cinci ani de război au fost închiși cel puțin 1433 de copii, doar 436 fiind însă și eliberați.

„Guvernele dețin mii de copii, fără a-i inculpa, adesea timp de luni sau ani, supunându-i adesea la tortură și la rele tratamente. (...) Este o tendință foarte îngrijorătoare într-un moment în care guvernele încearcă să răspundă conflictelor armate și creșterii puterii grupurilor extremiste armate precum Stat Islamic și Boko Haram,” a declarat Joe Becker, care se ocupă cu promovarea drepturilor copilului în HRW, citată de Agerpres.

Un astfel de caz este cel al lui Ahmed al-Musalmani, un copil sirian în vârstă de 14 ani, arestat în 2012 de forțele proguvernamentale care au găsit în telefonul său un cântec îndreptat împotriva regimului lui Bashar al-Assad. Minorul a murit în închisoare.

De asemenea, în Afganistan, statisticile ONU arată cum minorii sunt mult mai des torturați decât persoanele adulte, autoritățile considerând că de la ei pot fi extrase mult mai ușor informații.

Nici în Israel situația nu este mai ușoară, estimându-se că între 500 și 700 de copii palestinieni sunt judecați anual în tribunalele militare pentru infracțiuni precum aruncatul cu pietre în soldații israelieni.

Trebuie amintit faptul că toate cele șase țări la care face referire acest raport sunt semnatare ale Convenției ONU pentru drepturile copilului. Astfel, se poate observa cum lupta împotriva terorismului are implicații sensibile și chiar dezumanizante, granița dintre civilizație și sălbăticie fiind una subțire și greu de demarcat în totalitate. Sunt multe lucruri pe care le putem pune în balanță, ajutați de cinism și de sânge rece, precum necesitatea aflării rapide a unei informații esențiale, discernământul sau lipsa lui în cazul acestor copii, o viață vs. 1000 de vieți și lista poate continua.

Orice război consumă din moralitate și umanitate, ideea probabil că este aceea de a trasa niște limite și a încerca să te menții între ele. Mai știm că scopul scuză mijloacele, dar totuși, trebuie să ne întrebăm: Cât de departe suntem dispuși să mergem în lupta împotriva terorismului?